Trail du Saint-Jacques by UTMB®

Există curse care se desfășoară pe un teren foarte curat, cu bariere și spectatori la fiecare două kilometri. Sunt cele care urmează o cărare, adevărată, cu pietrele sale, rădăcinile și surprizele ei. Și apoi există “Trailul Saint-Jacques by UTMB®”, care se desfășoară pur și simplu pe o legende 📖. Nu o mică poveste locală uitată: GR65, unica mare autostradă medievală a pelerinilor în drum spre Saint-Jacques-de-Compostelle 🛣️. Din Evul Mediu, milioane de oameni au trecut pe el. Într-o perioadă în care “a pleca la drum” însemna și “poate să nu te mai întorci niciodată”. Frumoasă atmosferă, nu? 😇 Doar că aici, cu un mic twist 🔄: urcăm înapoi pe această cale în sens invers, acolo unde pelerini coborâu în liniște spre Spania cu scoica agățată de rucsac, iar alergătorii, în schimb, parcurg harta în sens reverse, cu bete din carbon și o geacă impermeabilă obligatorie 🗺️. Batele de lemn au fost înlocuite cu echipamente tehnice… dar spiritul de aventură nu s-a mișcat niciun milimetru 📏.Trail-ul Saint-Jacques by UTMB®, care se desfășoară ca o legendă 📖. Nu o poveste mică locală uitată: GR65, marea arteră medievală a pelerinilor spre Saint-Jacques-de-Compostelle. De atunci, milioane de oameni au trecut pe el. Într-o vreme în care “a pleca la drum” însemna și “poate să nu te mai întorci niciodată”. Frumoasă atmosferă, nu? 😇 Doar că aici, cu un mic twist 🔄: se urcă înapoi pe cale cu sens contrar. Acolo unde pelerinii coboară liniștiți spre Spania cu scoica agățată de rucsac, alergătorii, în schimb, urcă harta înapoi cu viteză, cu bețe din carbon și o jachetă impermeabilă obligatorie 🗺️. Țesătura de lemn a fost înlocuită cu echipament tehnic… dar spiritul de aventură nu așezat înapoi nici măcar un milimetru 📏.

Totul începe în Puy-en-Velay, iar, cinstit să fim, greu de imaginat un decor de start mai stilat 🏛️. Orașul stă pe formațiuni vulcanice incredibil de neobișnuite, cu pinteni stâncoși care ies din toate părțile. Pe unul dintre ei, se află Capela Saint-Michel d'Aiguilhe înălțată ca într-un film, iar deasupra tuturor, o statuie uriașă veghează asupra văii. Fapt amuzant: a fost fabricată din tunuri topite după războiul Crimeei. Da, o statuie religioasă realizată din arme de război. Povestea nu duce lipsă de ironie 🙃. Și apoi este Catedrala Notre-Dame du Puy,Catedrala Notre-Dame du Puy. Pelerinii, de mai bine de o mie de ani, coboară pe un scarier mare înainte de a porni pentru 1 500 km. Alergătorii, în schimb, ajung complet prăjiți jos la aceste trepte, adesea noaptea 🌙, în modul “ok, asta înseamnă că am supraviețuit”. inversiune totală a rolurilor, și asta e minunat. Cursa există “doar” din 2012, dar a prins deja amploare frumoasă. Acum face parte din UTMB World Series, deci primește alergători din întreaga lume.

În ceea ce privește formatul, este de făcut... sau de transpirat 🫠. Ultramaratonul Saint-Jacques, este marea piesă: 139 km, iar 6 000 mD+. O noapte întreagă afară, cu toate suișurile și coborârile pe care le implică. “Grand Trail” (86 km) duce cei mai îndrăzneți încheile Allier cu teren de joc și uneori destul de aspru. “Monistrail” (55 km) sintetizează experiența fără a o face însă mai ușoară. Iar “Chibottes” (28 km) permit să savurezi atmosfera, cu în plus acele faimoase căsuțe din piatră uscată care dau numele cursei (pe vremuri servea drept adăpost) 🛖. “12 km din Dolaizon” este acolo pentru a te bucura fără a suferi prea mult (ei bine… totul e relativ), iar drumeția 28 km îți permite să trăiești traseul în versiunea pelerinului, într-un mod liniștit 😌. Aproape că nu este ciudat să întâlnești adevărați alergători în drum spre Compostela.

Running Stones-urile sunt, într-un fel, “moneda” circuitului UTMB World Series. Un alergător le câștigă la finalul unor curse și apoi ele te sponsorizează să te înscrii la marile probe ale circuitului, în special UTMB în jurul Mont-Blanc-ului. Pe Trail-ul Saint-Jacques, ele depind de distanță: Ultra (139 km) aduce 4, traseul de 86 km dă 3, iar drumul de 55 km oferă 2, iar cel de 28 km oferă 1. Cu cât este mai lung, cu atât acumulezi mai mult. Pe scurt, nu sunt doar niște puncte: este “capitalul trail” pentru accesarea curselor următoare din circuitul UTMB.

Terenul, în sine, este brut. Niciun tablou de peisaj alpian aici. Atletii cutreieră platouri deschise unde vântul își reamintește că el este șeful 💨, chei care fac să se piardă orice noțiune de civilizație, și sate din piatră care se aprind noaptea 🏡. În Cheile Allier, de exemplu, pelerinilor le era uneori frică să treacă singuri, prea izolați, prea riscanți. Iar traseul, mai ales, are ceva în plus. Nu este mistic în stil clasic, dar aproape. A fost atât de mult parcurs încât emană o atmosferă aparte 🤓. Unii alergători jură că, în miez de noapte, în liniștea totală, au senzația că nu sunt pe deplin singuri. E adevărat că poate fi și oboseala… dar oricum 👀. Sosirea, însă, este un moment adevărat. Întotdeauna noaptea. Întotdeauna la picioarele Catedrala Notre-Dame du Puy. Les coureurs trec ore în întuneric, prin noroi, prin vânt… și deodată regăsesc lumina, orașul, oamenii. Este ca ieșirea dintr-un tunel. Mulți dintre finișeri își declară că ultimii metri rămân gravati mai mult decât restul. Unii ating chiar piatra catedralei la sosire, ca pelerinilor. Mic gest simbolic, mare emoție 🤲.

Organizatorii numesc asta “spiritrail” 🌿. Un cuvânt puțin ciudat, dar se potrivește. Nu este doar un trail. Nu este nici doar o plimbare istorică. Este un amestec dintre cele două, cu un mic ceva în plus pe care fiecare îl simte în felul lui. Și la final, ce pleci acasă cu? Niște picioare dezacordate, probabil 🦵. Dar și cu senzația că ai făcut mai mult decât o cursă. Ai urmat o urmă veche de o mie de ani… dar în propriul ritm, și în sensul invers 😉.